Dacă tot m-am demascat înfățișat arătat ca fiind jucător de board games, hai să explorăm puțin lumea asta.
*
Primo, partea de jurnal.
În copilărie și adolescență am jucat ce era la îndemînă și oferit de adulți. Remi[1], șeptică, șah, cruce, scrabble, table, yams[2], chestii de-astea. Dup-aia, pentru o perioadă, am trecut cu cățel și cu purcel în barca jocurilor video, din motive complexe.
La un moment dat, prin 2016, am descoperit un grup local pe tema jocurilor pe tablă[3], ținut în viață de un singur om, pasionat de acest fel de jocuri[4]. Am jucat astfel un număr de titluri, printre care pot aminti Istanbul, Dead Of Winter, Codenames, Carcassonne, Camel Up, Imperial Settlers, Cottage Garden, Blood Rage, Munchkin… și știu sigur că au fost mai multe.
Cam pe-acolo mi s-au deschis apetitul & interesul, am cumpărat Munchkin, apoi încet-încet am tot mărit colecția. Astăzi ea numără vreo 50 de titluri (pe puțin). Să povestim puțin.
*
Cel mai de bază joc, pe care îl joc oricînd cu plăcere[5], se numește Ticket To Ride Europe. Desfășurat, arată cam așa:
Harta jocului, cărți, vagoane (sursa)
Regulile se pot explica în aproximativ 5 minute, iar partida per se durează între 15 și 45 de minute, crescînd liniar cu numărul de jucători.
Ce faci în joc este simplu de explicat: acumulezi resurse (cărți cu vagoane colorate) pe care le cheltuiești pentru a lega orașe de pe hartă (folosind culorile cerute) – lucru care aduce puncte. Pe lîngă asta, mai poți să tragi „bilete” (contracte) care îți cer obligatoriu să legi anumite orașe specifice, cu penalizare dacă nu reușești să faci asta pînă la finele jocului, dar care desigur aduc la rîndul lor puncte.
Tensiunea jocului este relativ scăzută, cu competiție indirectă, ea provenind în principal din bătălia pe obiectele comune ale jocului – ocuparea traseelor mai optime[6] dintre orașele unde avem treabă.
Ce-mi place:
Jucătorul trebuie mereu să-și reconfigureze traseul[7]. Poate că ai un contract care cere să legi Moscova de Palermo, iar dorința ta era să faci acest lucru trecînd prin partea dreaptă a hărții, adică Angora (Ankara) și Sochi (Soci). Dar unul din competitori blochează drumul, pentru că are treabă pe-acolo, sau o face doar de-al naibii. S-a ocupat drumul dintre Rostov și Kharhov (Harkov)? Nasol, dar #nuepanicăman, putem creiona un traseu care trece mai aproape de casă, prin Constantinopol-București-Kiev etc.
Mai mult, există și multiple elemente care țin de noroc & aleatoriu, în principal culorile pe care le ai la dispoziție. Degeaba vrei tu musai să legi Pamplona de Marsilia, dacă nu-ți vin 4 cărți roșii ești cam belit. Dar, din nou, există opțiunea unui drum ocolitor. Nu-s încîntat de acest aleatoriu, mai ales dacă vorbim despre cărți-joker (locomotivele țin locul oricărei culori), însă îmi pare la un nivel gestionabil.
Vorbind despre noroc și variabile în afara controlului jucătorului, trebuie musai menționate și contractele. Fiecare jucător primește la începutul partidei un număr de 4 contracte, din care are obligația de a reține minim 2. De-a lungul jocului se mai pot trage contracte, tot pe sistemul „ai de ales între 3 contracte, trebuie să te angajezi la minim 1 (unul)”. Dacă ai noroc, un contract tras s-ar putea să fie deja similar cu unul pe care îl ai deja – c-am vorbit despre Palermo-Moscova, cum ar fi să tragi pe parcursul jocului un contract care cere să legi Smyrna de Petrograd? Păi practic vorbind adaugi o singură legătură la ceea ce aveai tu de gînd să faci. Ez life.
Ce nu-mi place:
Am menționat deja aleatoriul. Poți să ai ghinion și să nu nimerești defel culorile pe care le vrei. Sigur că mereu se pot găsi opțiuni de a îndeplini cumva obiectivele, doar că o faci într-un mod mult mai puțin optim. Poate fi extrem de frustrant să vezi că un jucător a nimerit și a decartat deja 3 locomotive (jokeri), lucru care i-a permis să ocupe rute necesare ție … iar tu ai 0 locomotive în mînă, și-un evantai cu toate culorile curcubeului, cu care nu poți construi mai nimic.
Idem, poate fi frustrant să descoperi la finele jocului că un alt jucător a nimerit contracte cu suprapunere de trasee, deci și-a permis să ia 6 contracte, în vreme ce tu ai 3 și alea amărîte. Să zicem că aspectul acesta este ceva ce-ți asumi de la început, fix ca la orice joc cu variabile necunoscute – cum ar fi să un 2 și-un 7 în mînă la poker? Nu faci chintă, nu faci .. mai nimic. Șansele sunt astronomic de mici să faci ceva cu mîna aia.
Însă partea mai mare a problemei este faptul că există un meta – o strategie de joc – care crește șansele de cîștig împotriva unor jucători care joacă jocul așa cum a fost menit el. Pe scurt, un jucător poate să tot tragă cărți pînă la nemurirea sufletului (20-24 pe puțin), asigurîndu-și astfel un set divers de culori, iar din fiecare să aibă 3-4 bucăți. După care, în vreme ce competitorii săi se bat ca chiorii pe rutele scurte, tot ce are de făcut omul este să acopere rutele lungi, crescînd astfel masiv în punctaj de la o tură la alta[8]. Respect strategia, dar îmi pare că face un joc cu interacțiune scăzută chiar mai puțin interactiv. Pur și simplu 2-4 fleți stau la masă și trag cărți timp de 5-10 minute.
Dar, per total, jocul este ușurel și antrenant, nu stai ca o momîie și te uiți la tabla de joc, ci creierul este mereu un pic turat, încercînd a ghici ce fac ceilalți și cum ar putea să te afecteze.
*
Continuarea în episodul viitor.
----------- Sau „rummy” cum îi mai zic unii.[↩]
- Pe la noi prin Banat în zicea „iamț”, în bună tradție ca jocurile să aibă 10 denumiri ușor diferite ȘI seturi diferite de reguli, în funcție de orașul în care te afli.[↩]
- Pe saitul meetup.com, o idee faină dar care între timp s-a stins. O traiectorie similară cu Couchsurfing, de altfel.[↩]
- Vlad Vidac.[↩]
- Deși la începuturi îl uram – pentru că pierdeam fără drept de apel.[↩]
- Știu, „optim” nu are grad de comparație. Nu-mi pasă.[↩]
- Cuvinte pe care le-am ales anume, să sune ca și cum am vorbi despre un GPS.[↩]
- Nu toate rutele sunt egale. Ocuparea unei rute cu lungime de 6 îți oferă 15 de puncte, ceea ce înseamnă că tu primești 2,5 de puncte per carte utilizată. Ocuparea unei rute cu lungime de 3 îți oferă doar 4 puncte, ceea ce reprezintă 1,3 puncte per carte.[↩]