Anul nou și mersul „la sală”

Chestia asta este un fel de memă a spațiului cultural american: foarte multă lume își propune în preajma revelionului ca „în anul următor să merg la sală!”. Indiferent că vorbim de motivul subiacent că vrea omul să slăbească, să prindă ceva mușchi sau doar să facă ceva activitate sănătoasă. Ideea este că începînd cu 1 ianuarie numărul abonaților la sălile de fitness explodează.

Bineînțeles, așa promisiuni nu țin prea mult. Experientia docet că pe termen lung doar un mic procent din oameni rămîn constanți. Din sutele și miile de oameni care se apucă serios „de sport”, o bună parte merg doar în prima săptămînă, mulți alții se lasă pînă la finele lunii următoare, și tot așa. Prin primăvară se numără de fapt clienții fideli.

Ei bine, apropo de subiect, aș vrea să notez niște observații pe care le-am auzit de-a lungul timpului, poate ajută cuiva.

*

Unu:

Exercise is a celebration of what your body can do, not a punishment for what you ate.

Prin sport nu te pedepsești pentru ce ai mîncat, ci sărbătorești lucrurile pe care le poți face cu trupul.

Parcă sună mai bine cînd formulăm lucrurile astfel. Recunosc sincer că de-a lungul timpului am căzut și eu în păcatul de-a trata exercițiile fizice drept un soi de pedeapsă.

Eu unul am urît dintotdeauna să alerg, sau să fac chestii cardio; mersul pe bicicletă este o excepție fericită, însă asta-i o chestie foarte recentă(i). Altminteri, forma mea favorită de exercițiu este apa — înot cu drag și cu spor.

Ei bine, am avut și eu momente de-alea în care am spus „lasă, mănînc mult la prînz, dar mă scot diseară la piscină”. Ceea ce, bineînțeles, este o idioțenie: nu-i sănătos să tragi de tine doar pentru a te pedepsi. Taie toată plăcerea de-a face efortul respectiv. Dintr-o ieșire relaxantă la piscină, unde aș fi făcut 12 lungimi de bazin cu drag … se transformă într-o ieșire în care fac 15 lungimi de bazin nervos. A doua zi sunt obosit și fără chef.

Deci, poate-i bine de reținut citatul de mai sus, dacă vă apucați de orice formă de sport: indiferent de alte considerente, exercițiile zilei trebuie să țină cont doar de forma fizică curentă.

Chiar dac-ai dat iama în borcanul cu dulceață, NU este un motiv să te canonești mai tîrziu pe aparate. Tot ce vei reuși să obții este o întindere musculară.

*

Doi:

My yoga teacher Marie explains the 80% rule when going into a new pose for the first time during a session. She’ll usually have us try the pose firstly at 50% of our range. Then she’ll guide us a second time at 60-70%. Lastly, she tells us that if we’re feeling especially limber to go to 80% but never more than that.

Profesoara de yoga explică regula  80% cînd încercăm o poziție nouă. De obicei facem figura respectivă doar în proporție de 50%. A doua oară ne ghidează ea, obținînd 60-70%. De final, dacă ne simțim suficient de supli, ne invită să atingem poziția nouă în proporție de 80%. Dar niciodată nu începem încercînd să o facem perfect.

Chestia asta e iarăși o treabă care mușcă de fund pe foarte, foarte mulți oameni care se apucă de o activitate nouă.

Eu unul am mers prima dată la o sală de forță pe cînd aveam 17 ani; acompaniam un coleg de clasă care se pregătea pentru a da proba de sport la bacalaureat, eu doar mergeam ca să nu pierd timpul acasă. Prima greșeală a fost ca în prima zi să încerc N aparate și să fac N exerciții.

Evident că a doua zi eram literalmente rupt. Nu chiar la nivelul „accident muscular”, dar la nivelul „mă dor brațele și cînd respir”. Mi-a luat două zile să reușesc să mă îmbrac și să merg din nou la sală. Pe întreaga durată cînd am mers, am dat din exces în exces. Tot timpul eram tentat să mă sleiesc de puteri, doar pentru a sta pe tușă apoi cîteva zile.

This is not about a physical goal, yogis. We are here to honor our bodies exactly as they are in this moment.

Evident, între timp mi-am învățat lecția. Sigur, este în continuare o idee bună să încerci să-ți depășești limitele trupului. DAR, marele dar: depășirea limitelor se face gradual. Chestia asta n-o pricepe lumea nicidecum, că a-ți doza efortul și-a trage de tine cu moderație este de fapt rețeta succesului.

Dacă citiți puțin instrucțiunile pentru oamenii care antrenează prima dată în viață pentru maraton, veți vedea fix asta: primele zile au antrenamente ridicol de ușoare. Prima săptămînă arată cam așa: „Run 1/16 mile, walk 3/16 mile; repeat 4 times”. Deci practic, omul fuge 100 de metri, merge lejer 300 de metri, și repetă treaba asta de 4x. Păi fras! Cum adică să fugi doar 100 de metri! Dar sigur pot face mai mult din prima!

Ei bine, logica este fix cea descrisă dinsus: poți să faci, dar nu e cazu’ să te strofoci. Sportul înseamnă anduranță, și înseamnă management al forței proprii. Cui folosește dacă azi îți dai duhul pe-acolo, iar peste două zile încă nu ți-ai revenit?

Încet că nu-i grabă.

*

Cam asta ar fi. Spor la sporturi.

Articol mai vechi
Articol mai nou
------
  1. Adică abia în vara lui 2018 am învățat să-mi țin echilibrul.[]
------

3 thoughts on “Anul nou și mersul „la sală””

  1. Înainte de toate, sportul este un stil de viață și dacă vrei să faci mișcare regulat va trebui să-ți schimbi semnificativ rutina zilnică. Ai dreptate când spui că nu trebuie să forțezi, dar e bine să încei cu obiective mai puțin ambițioase pe care le vei realiza. Mai bine îți impui pe termen scurt/mediu să mergi o dată sau de două ori pe săptămână la sală decât să zici că mergi în fiecare zi și ajungi de fapt o dată. În ziua de azi a merge la sală în fiecare zi mi se pare un efort foarte mare.

    Acum ține de fiecare ce tip de mișcare i se potrivește sau ce măsuri trebuie să ia ca să i se potrivească ceva. Alergatul sau mersul la sală (forță) nu e pentru oricine, în plus nu alergatul pe suprafețe tari pentru cei cu articulații slabe.

    Aș comenta puțin asta cu mâncatul la prânz – dacă-mi permiți – în sensul că a mânca mult la o masă te dezechilibrează. Nu e vorba tot timpul de suma algebrică a caloriilor ca totul să fie roz. Dacă mănânci prea mult la prânz, organismul se va chinui mai mult să proceseze masa aia și spre seară când vrei tu să faci mișcare ești mai leneș și antrenamentul nu va fi la fel de eficient. Legat de exemplul tău, mai degreabă m-aș fi mulțumit cu 5 lungimi de bazin și aș fi fost mai precaut în zilele următoare. Asta așa de dragul discuției, nu te cunosc, deci nu o lua personal ca și cum ți-aș da sfaturi de mișcare și nutriție la modul direct.

  2. Da, clar conteaza si *ce* maninci si *cind* o faci. Sunt oameni care reusesc sa se tina de programul OMAD (one meal a day), insa mie asa ceva nu mi s-ar potrivi in veci. Si da, fix aia voiam sa spun, ca e o aiureala sa compensezi mincatul in plus prin exercitii in plus.

    În ziua de azi a merge la sală în fiecare zi mi se pare un efort foarte mare.

    Asta e o discutie mai larga, in care nu prea vreau sa intru pentru ca nu am idei clare. Pe de-o parte aprob ce zici tu, ca-i mai bine sa incepi cu o turatie redusa decit sa faci burn-out in prima saptamina si apoi sa le lasi. Perfect valid.

    DAR pe de alta parte, la nivel psihologic sunt tot felul de observatii empirice despre cum a-ti forma o rutina este foarte important. Cu alte cuvinte, faptul ca mergi doar o data sau de doua ori pe saptamina la sport s-ar putea sa fie prea rar pentru a conta.

    Sincer, nu stiu care-i solutia. Poate ca mersul aproape zilnic la sala este o varianta, dar sa stai doar 30 de minute la inceput — faci citeva exercitii de baza si gata. Probabil variaza si in functie de om..

  3. „Exercise is a celebration of what your body can do, not a punishment for what you ate.”
    Da! Uite asta mă motivează pe mine să alerg!
    Continuând oarecum discuția voastră de mai sus, nu alerg zilnic și nici nu-i indicat. Cea mai aglomerată rutină țintită pe un concurs prevede cinci zile din șapte cu alergări de diverse tipuri (easy, tempo, fartlek, long etc.), o zi de cross-training (alt sport complementar) și o zi de odihnă activă sau nu (să zicem plimbarea prin parc de duminică).
    Doar prin două astfel de rutine am trecut, e fain să fii organizat și conștiincios! Dar nu e chiar stilul meu, eu prefer să ies de maxim trei ori pe săptămână atunci când am timp și chef sau e mult prea fain afară și în funcție de semnalele organismului alerg mai tare sau mai încet, mai mult etc.
    Bănuiesc că așa ar trebui să fie și la sală, să te adaptezi la ce-ți spune corpul, la cum cooperează el în fix ziua aia și la ora respectivă – aici am observat că unii dăm randament seara, alții dimineața. E drept, nu am fost la sală, mai fac flotări acasă și plank, dacă cinci flotări pe sesiune se pun la ceva :))

Leave a Reply

Your email address will not be published.