„Pentru siguranța ta”

Scurt și condensat.

În general mă irită mesajele puse la megafon prin diverse magazine, mall-uri și centre comerciale. Liderul prostiei este Kaufland, unde o angajată behăie mecanico-impersonal despre cum Cutare Produs e la ofertă, Cutare mizerie e la reducere etc etc. E o voce tipică, de om fără vreun chef de a mai trăi.

Pe locul 2 se află Carrefour (i), unde se behăie cîcaturi despre programul lor Act for Good, cu un refren tembel, ceva cu … „Se pune! Și pentru tine, și pentru Bine!”. Atît am reținut din cîcatul ăla, pentru că în majoritatea cazurilor port căști și ascult muzică, special pentru a putea ignora cîcaturile. Într-o vreme Auchan din Iuliul Mall insistau să behăie din megafoane mesaje cu „mergeți la casele automate, pls pls pretty pls”.

În vacanță în Karlsruhe mi s-a ilustrat cît de enervant poate fi obiceiul respectiv. Orașul Karlsruhe este banal, nu-l laud, dar băi… în mall și la magazine zici că eram la biserică. Lumea cuminte la cumpărături, auzeai maxim oamenii vorbind între ei, și copiii jucîndu-se; un zumzet de cu totul altă natură, plăcut urechii.

Nici nu mi-am dat seama de diferență pînă n-am revenit acasă; a doua zi am mers la cumpărături și-au început SĂ ZBIERE la mine megafoanele Kaufland, încă din parcarea magazinului. Așa, un soi de „Bun venit în lumea a treia!”. De atunci mă enervează treaba asta pînă la roșu.

*

Să zicem că totuși te obișnuiești cu porcăriile lor comerciale, pe principiul „tune them out”, înveți să ignori. Dar ce m-a enervat groaznic, dincolo de roșu, au fost mesajele tembele legate de pandemie. În special cînd magazinele s-au găsit brusc să se erijeze în îndrumatori pe teme de sănătate pu(b)lică. Știți, alea cu

  • „Vă RECOMANDĂM să mă spălați neurotic pe mîini”
  • „Pentru SĂNĂTATEA voastră, vă SUGERĂM să nu atingeți mai nimic”
  • „Îți facem cumpărăturile mai complicate pentru că NE PASĂ de tine!”

, o suită întreagă de mizerii, repetate obsesiv și hipnotic. Și nu scăpam de ele, indiferent unde mergeam.

Și ce vreau să zic este că … băbăieți, s-a încheiat povestea. E cazul să scoateți mesajele astea din program. De fapt, e cazul să închideți dracului megafoanele complet. Pentru că sincer, mie îmi vine să nu mai calc prin nici un magazin unde mi se vorbește din tavan, în general. La Piața Iosefin nu-mi vorbește nici un megafon, e chiar plăcut.

*

n.b. Carrefour merită bătuți și pentru cîcaturile animate puse între rafturi.
Mergi tu liniștit, și numa’ dintr-o dată se animează o cutie cu brînză,
un braț mecanic o mișcă pe-acolo … și-ți mai și vorbește!

------
  1. Numit fără a preciza care, pentru că există unul singur notabil în Timișoara, și anume în Shopping City. Restul sunt Carfurel, cu diminutiv, pentru că-s prea mici ca să conteze.[]

4 thoughts on “„Pentru siguranța ta””

  1. Să-i auzi pe cei de la Penny, cu mâine va fi ziua lui Gigel de la magazinul nr. 2 din București, a Georgetei de la magazinul din Brașov, a lui Ionel de la magazinul din Ciocârleștii de Deal, a lui X, a lui Y, a lui Z… a, și să nu-l uităm pe Săndel din noul magazin inaugurat luna trecută nu-știu-unde. Ditamai pomelnicul, că au multe magazine. Tuturor le urăm La Mulți Ani și blabla! Chestie absolut inutilă, atât pentru tine, care te doare în paișpe de Gigel de la magazinul nr. 2 din București, cât și pentru Gigel, care n-aude radioul Penny din orașul tău și din toate celelalte orașe din provincie în care i se urează la mulți ani în firmă. O stupizenie. Dar deh, să fim o echipă minunată! Nu vii să te angajezi la noi? 🙂 Și tot acolo, azi avem sortimentul cutare de brânză la ofertă, care se poate consuma goală sau merge cu felul ăsta de mâncare etc. Mbine.

    Eu înțeleg reclama ca pe un mijloc de a aduce omul de afară la tine în magazin. Dar odată ce a intrat în magazin, ca ce chestie îi mai bagi reclamă? Vrei să-l enervezi, sau ce?

    Și la Lidl erau foarte deranjanți cu „pentru siguranța dvs” în perioada pandemiei. Să te speli pe mâini, să nu atingi fructele și legumele, să pui mâna doar pe ce cumperi, să nu stai mult în magazin, să plătești cu cardul sau cu aplicația mobilă, și spuse așa pe un ton… de zici că erai într-un lagăr sau într-un fel de iad și ei erau plătiți să te chinuie. Acum s-au potolit.

    Pe de altă parte, este în zona mea un market local, al unui tip de aici. Omul pune muzică populară în magazin. Mie nu-mi place, că-i cam lălăită, o combinație între lăutărească și manea, dar ideea în sine e mișto și probabil oamenilor le place. Pune o muzică relaxantă, sau ceva fain, care să te destindă! Un radio mișto. Nu al tău! Că cine ascultă radioul tău în afara magazinului? Pune-l pe ăla pe care-l ascultă majoritatea când sunt în mașină. De exemplu. Sau improvizează, dacă tot ai difuzoare și vrei să faci ceva cu ele. Angajează un tip să spună bancuri. Ar fi cel puțin inedit. Ori, dacă te ții cu pretenții, angajează o vânzătoare care-i absolventă de litere să citească pasaje din cărți sau să le facă recenzii. Pariu că rupi gura târgului? Dar cui să-i vină ideea asta, celor care se gândesc cum să mai bage puțin zahăr în pizza, zacuscă și orice altă mâncare, că au citit undeva că asta mărește vânzările, sau cum să mai facă puțină reclamă inclusiv în magazinul lor, că poate așa cumperi mai mult?

  2. Perfect, mă bucur că n-am călcat în Penny de niște ani buni, presimt că voi păstra acest obicei.

    Măgarii de la Profi aveau anul trecut ceva anunț cu „D-d-d-d-omnul Cuponescuuu”, care debuta brusc și TARE, de săreai speriat cînd începea. Mai ales că-s magazine mici în care chiar este liniște. Era ori asta ori ceva similar: https://www.youtube.com/watch?v=gGJbSKWfx6c

    Uitasem de propaganda cu UTILIZAȚI CARDUL, mersi. Aproape c-aș băga mîna în foc că-i (și) o conspirație a băncilor, care tare și-ar dori să dispară cash-ul de tot, și tot fac încercări nesubtile de a influența lumea în scopul ăsta. Acum au avut pretextul p-e-r-f-e-c-t, vezi-Doamne stă virusul pe bancnote și monede.

    (merge și o discuție separată despre cum bancnotele chiar sunt murdare și cîh, doar că trebuie să suportăm aceste defecte, avînd în vedere că alternativa cash-less este .. sinistră)

    Distincția între AgroGigel SRL de la colț și un lant de magazine este … fix mărimea. Un lanț de magazine trebuie să își păstreze o imagine să zicem uniformă, în timp ce Gigel poate face ce încercări vrea, că are un singur magazin de păstorit. De asemenea, un lanț de magazine trebuie să se adreseze unui public cît mai larg și variat, deci vor lua decizii care se potrivesc și-n Brasso, și-n Medgidia și-n Baia Mare; radio în fundal poate c-ar merita încercat, dar experimente de altă natură… pur și simplu nu.

    Personal consider că totuși tăcerea este alegerea cea mai bună, nu mă duc de drag la magazin, ci silit de împrejurarea că trebuie să cumpăr ceva. Lasă-mi deci alegerea mie, dacă n-am chef de nimic și vreau tăcere, să pot să ascult tăcere (repet – Karlsruhe, mall, catedrală); iar dacă vreau zgomot, pot să-l produc aducînd cu mine căști și-un player mp3.

  3. Sinistră reclama aia cu Cuponescu. Din fericire, n-am prins-o.

    Despre bănci am scris timid aici, dar sigur că ar merita dezvoltat subiectul. Trebe’ să mă interesez și eu mai mult, însă ăsta pare să fie trendul.

    Zici că lanțurile de magazine au o politică uniformă în toată țara? Mie nu-mi pare întru totul așa. Am senzația că cel puțin unele încearcă să se adapteze la specificul zonei în care se află fiecare magazin (de exemplu prin gama de produse). E drept că partea cu sunetul ar fi ceva mai radical.

    Există și muzică care nu deranjează. Dentistul la care merg când am de-mi lucrat ceva la dantură are o muzică foarte relaxantă, cumva orientală sau de meditație, nu știu exact ce e, dar e liniștitoare, armonioasă. N-are legătură cu nimic din ce-am auzit la radio. E foarte melodioasă și fără chestii bruște și îți dă o senzație foarte mișto. Eu zic că până nu încerci, nu vezi ce merge și ce nu – inclusiv ca magazin mare. Uneori merge să riști și să vezi ce iese. But anyway, eu nu dețin niciun magazin.

  4. ‘zdai seama că nu cunosc intim și în detaliu politica magazinelor, dar ca principiu de branding, „experiența” va fi uniformizată pe cît posibil. Cam ca la francize, dacă ne gîndim bine. N-ai să vezi McDonalds cu sigla pe mov și verde decît ca *stunt* de publicitate, temporar. By and large, cum se zice, se încearcă aducerea cît mai multor elemente la un numitor comun, pentru ca omul să recunoască brandul și să asocieze cu el mereu aceleași stări oriunde s-ar afla.

    (Bonus: reduci riscurile, și cheltuielile cu analiza de risc. Valabil și pentru cumpărător. Omul care merge la Kaufland constant știe cam la ce să se aștepte, nu e surprins în timp ce face treaba neplăcută numită „cumpărături”. Iar managementul central nu se trezește cu situația că managerul de magazin din Petroșani a pus manele ca muzică de fundal.)

    Ce variază este într-adevăr gama de produse, adaptată un pic specificului local, dar nici acolo prea mult – contractele cu furnizorii sunt pentru un anume volum de livrări, preferi să poți alimenta cît mai multe magazine cu produsele aceluiași furnizor. Plus că evaluarea se face și invers, nu deschizi magazin într-un oraș dacă nu consideri că sunt consumatori interesați de un procent suficient de mare de produse din ce oferi tu *deja*. Apropo de Petroșani, de ce crezi că nu există încă un Mega Image acolo?

    Da, clar că la medici este benefic să ai un soi de muzică calmă și liniștitoare, probabil aleasă special în mod terapeutic – să calmeze emoțiile, temerile și nervii omului care nu-i acolo de plăcere. Este pînă la urmă tot o chestiune (și) de imagine, care mai departe poate influența starea de spirit, făcînd omul să asocieze locul cu anumite sentimente. Tot la medic în cabinetele private s-au prins că este o idee deșteaptă să ai culori pastelate pe pereți, o lumină caldă, plăcută și difuză, tot felul de detalii care fac experiența mai tolerabilă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *