Promisiuni pe 2023

Sunt un om ciudat și pe dos. Pe cînd eram mai tînăr, vedeam la alții cum făceau planuri și promisiuni. Eu mă credeam prea șmecher pentru așa ceva; ce, să mă iau după toate oile, să fac o chestie care e la modă? Mai ales că părea un obicei importat de prin filme, nu o treabă făcută cu substanță, sau cu înțelegere profundă asupra motivului din care ai intreprinde asta.

Ei bine, iată c-a trecut oarecum moda, lumea nu-și mai pune obiective și nu mai face promisiuni(i), drept urmare … mă apucă pe mine.

Da’ m-a apucat chiar organic, natural, nu forțat. Pur și simplu pe măsură ce se apropia revelionul, eu tot îmi ziceam că la anul ar fi fain să fac și aia, și aialaltă, ba chiar și treabă de-aia … ca o șaorma cu de toate. Pînă la urmă m-am plictisit să mi se învîrtă ideile în cap, așa c-am făcut listă cu ele.

*

Peste tot unde-s numere, se subînțelege că acel număr este cel mai pesimist, iar nu o limită minimă. Fără prea multe alte discuții, să-i dăm drumul:

  1. Să ajung la un procent de maxim 20% de grăsime corporală. Pentru măsurare voi folosi saitul Omnicalculator.
  2. Să citesc și să recenzez 18 cărți/titluri, mai exact:
    • 10-12 de literatură (proză, poezie, dramaturgie, ce-o fi)
    • 2 de antropologie culturală
    • 2 tehnice (Python, arhitectura sistemelor, mașini de stări etc)
    • 1 de psihologie modernă(ii)
    • 1 de lingvistică
    • 1 de popularizare a științei(iii)
    • – numerele sunt aproximative, totalul este important –
    • – o carte abandonată la mai puțin de jumătate se numără ca 0,5 –
    • – o poveste scurtă nu se pune, o colecție de povești scurte se pune –
  3. Să văd și să recenzez 12 filme artistice de lung-metraj
    • Filmele produse în ultimii 5 ani sau apărute anul acesta se exclud
    • Serialele se exclud
  4. Să public 48 de articole pe blog
    • 18 recenzii de carte, 12 recenzii de film (mda)
    • 10 exerciții de proză (arhi-)scurtă
    • 8 articole cu temă liberă
  5. Să gătesc 5 mîncăruri noi, a căror rețetă nu am mai încercat-o pînă acum
    • Din care minim două trebuie să fie ceva copt la cuptor, cu aluat, deci prăjitură/pîine etc
  6. Să gătesc supă sau ciorbă de minim 24 de ori
  7. Să învăț și să cînt la chitara electrică minim 5 piese ușoare (alese de A., care îmi va fi și mentor)
  8. Să merg în minim două vacanțe separate, de minim 7 zile
    • Inițial am precizat „alături de o altă persoană”, dar uneori iadul pot fi ceilalți; deci aceasta rămîne o constrîngere slabă, nu tare
  9. Să merg în 3 ieșiri de weekend (city-break) în țară – sau o ieșire peste graniță
    • Dacă e în țară, se exclude Aradul unde am tot fost, și unde nu am ce face timp de 2-3 zile ?
    • Constrîngere slabă: să merg cu trenul pentru ieșirile din țară
    • În afară se exclude Milano dacă este destinația principală
  10. Să merg la 5 concerte la filarmonică, sau alte concerte de muzică clasică/ bisericească/ barocă etc
  11. Să merg la 6 piese de teatru:
    • Una la Teatrul Național
    • Una la Teatrul Maghiar (poate fi și din Cluj.. !)
    • Una la teatru independent (Thespis, Auăleu, Basca.. sau în alt oraș)
  12. Fără nopți albe petrecute din pricina muncii.

Mai sunt și cîteva promisiuni de ordin intim-personal-financiar, dar din motive lesne de înțeles nu le voi publica aici. De fapt, pot, într-un mod criptic: 4, 11; avem două numere magice a căror însemnătate o știu doar eu.

*

Cred sincer că partea interesantă nu va fi faptul că am atins sau nu am atins vreun anumit număr-țintă, ci mai degrabă motivul din spatele reușitei (sau eșecului). Voi vedea cînd voi trage linie.

Eu am ales numerele de așa natură încît să fiu împăcat că absolut toate obiectivele sunt realizabile. Cel puțin dacă nu se vor întîmpla cîcaturi care să mă deraieze în mod semnificativ, ar trebui să pot merge tropa-tropa liniștit prin viață, și să trag linie poate chiar mai rapid decît estimez.

… Pe de altă parte, așteptarea asta la „chiar mai rapid decît estimarea” este un blestem recurent al vieții mele, cel puțin la nivel profesional. Efectiv sunt prea optimist cu evaluările, mi se pare prea ușor să fac orice lucru, iar apoi mă trag pe fese pînă aproape că nici estimarea generoasă de la început nu mai este fezabilă. Deci, hai să spunem că un an este aproximativ de ajuns pentru tot, și s-o lăsăm așa.

*

De curiozitate biografică, am să notez și de ce am ales chestiile din lista de mai sus.

*

Mi-e dor să citesc – să stau naibii pe fund și să lecturez. M-am tot plîns pe-aici că sunt un handicapat notoriu cînd vine vorba de cîntecul de sirenă al tehnologiei moderne, dar nici nu fac ceva pentru a-l neutraliza. Totuși, am experimentat puțin cu diverse lecturi – dacă am pus o carte la capul patului, am reușit să petrec 15-30 de minute citind un capitol din ea, seară de seară, pînă am reușit să o termin. Graet succes.

În subsidiar, mă obsedează recent ideea că vechile obiceiuri lasă urme adînci. Observația inițială este vizavi de obiceiuri proaste – cum ar fi că pot să stau treaz pînă la 4-5 dimineața; este ca o super-putere la care am acces oricînd. Dar de ce mă-sa ar fi valabil doar la obiceiuri proaste? Am fost bookworm, eram cititor avid, chiar dacă nu tocmai din motive bune. Aleg să cred că pot reactiva și această super-putere.

Filmele sunt la capitolul opus. Am handicap cînd vine vorba de privit la filme. Am văzut o grămadă de cîcaturi în viața asta, o grămadă de filme de duzină (B-list, C-list) din care nu-mi amintesc nimic. Măcar pînă recent mă puteam mîndri că măcar nu mă uit la seriale, deci sunt complet in-sensibil la această artă, și gata. Mă mîndream că mi se par plicticoase și previzibile serialele, tipice și făcute după o rețetă predictibilă. Ei bine, am descoperit Brooklyn Nine-Nine și l-am văzut de vreo 6 ori în buclă. După care am văzut Community. Și Suits.

Paranteză, apropo de timpul investit: realizez că îmi pare din ce în ce mai validă observația călugărească despre cum pentru a-l ține pe diavol afară din minte, mîinile trebuie să muncească. Lucrul acesta este valabil însă și la treburile spiritului! Cu alte cuvinte, dacă nu-ți ții mintea ocupată, ea se va ține singură ocupată, dar cu cîcaturi. Gen social media și seriale ușurele.

Deci, filme faine care cer un pic de efort la vizionare și recenzare. Pentru că astfel sper să nu am timp de cîcaturi.

Paranteză 2: tot planul ăsta îmi dă un soi de senzație de „dietă” dar pentru minte. Eu am experiență cu dieta pentru trup, și pot spune că de obicei sunt 2 pași – la început dieta merge strună, este foarte ușor să respecți programul de mese, cantitățile, ingredientele, iar a te ține de program este ușor – apoi vine contra-ofensiva, răzvrătirea trupului și a minții, private de plăcerile uzuale. Voi vedea dacă același mecanism intră și aici în funcțiune.

Revenind. Publicatul pe blog este măcar singura chestie clară și care n-are nevoie de explicații. Am neglijat acest loc, realizez că este o prostie să îl neglijez, o .. inconștiență față de propria mea persoană chiar. Cei mai buni ani ai mei au fost aceia în care am și scris, indiferent cît de prost am scris.

Gătitul este o chestie care mă frustrează de ceva vreme, dar abia acum și-a găsit o exprimare. Problema subiacentă pe care o întîmpin este o relație să zicem defectuoasă cu mîncarea. Pot și știu găti chestii de avarie tipice unui burlac – mai o omletă, mai un cartof la cuptor, o supă, o ciorbă. Lista se încheie abrupt. Mai mult, nu am crescut cu ideea că fiecare masă a zilei înseamnă ceva gătit, dimpotrivă, multe mese mi-au fost (și sunt) ceva încropit pe fugă. Cu alte cuvinte, am de lucrat la o problemă ceva mai adîncă decît lasă numerele seci să se vadă.

Aia cu gătitul de supă/ciorbă vine în completarea observației că prea m-am obișnuit prost să nu mănînc mîncare gătită. Plus că mîncărurile astea fac și economie la buzunar.

Chitara electrică este și ea un punct rușinos pentru mine. Am luat chitară anul trecut în iarnă, și a împlinit anul stînd în colț și adunînd praf. Nu neapărat din motive obiective (timp aș fi avut), nici măcar din motivele subiective uzuale (nu am prioritizat subiectul). Motivul este că sunt un papă-lapte și nu-s în stare să mă impun cînd e cazul – criptic, dar mai multe nu mă simt pregătit să spun.

Măcar la concedii este simplu de explicat: în 2022 nu am luat concediu, și rău am făcut. Am mers în city-break-uri, nu pot spune că am fost complet conectat la muncă. Dar o pauză de 4 zile efectiv nu se vede, spre finalul anului eram cam ars și cam lipsit de vlagă. Pe lîngă asta, și-au ițit capul și niște vechi probleme respiratorii, care mă fac să realizez o treabă simplă: am nevoie de minim o tură de resetare la mare. Plus încă una la munte, sau pe coclauri, sau naiba știe pe unde. Iar în plus, clar că trebuie să mai evadez și din oraș pe termen scurt.

Iar capitolul cultură este acolo de umplutură, să fie: oricum urma să merg la teatru sau la filarmoică, mai ales că Timișoara va fi plină de evenimente anul acesta. Nici nu se pune problema să n-o fac. Am notat teatrul strict pentru a forța varietatea, avînd în vedere că în 2022 am reușit să evit Naționalul.

*

… realizez că iar am scris un cearșaf de cuvinte, din care vasta majoritate nu sunt de interes decît poate pentru mine. Asta e. Pînă la urmă, nu degeaba am inventat subtilul „Scrisori către mine însumi” pentru acest blog.

Să-nceapă numărătoarea, zic.

------
  1. Sau nu mai am eu contact cu lumea care trebuie? Este și asta o variantă![]
  2. Fără alde Jung sau Freud[]
  3. Introducere într-un domeniu necunoscut mie, gen.. geografie/chimie[]

8 thoughts on “Promisiuni pe 2023”

  1. Ce să-ți zic baftă! Sper să-ți împlinești toate obiectivele din acest an și să realizezi chiar mult mai multe decât ți-ai propus!

  2. Uită-te la The Wire dacă nu l-ai văzut. Tehnic vorbind e serial, așa că nu se încadrează în lista ta (ce impresie ai acum despre seriale? că nu am înțeles clar din cum ai scris), dar îl poți trece la categoria literatură și bifezi acolo mai multe puncte, pentru că-i mai bun decât toate cărțile pe care le vei citi sau nu anul ăsta. Iar comparativ cu filmele nici nu mai vorbesc.

  3. Problema mea cu serialele este că sunt de umplutură. Într-o vreme refuzam point blank să mă uit la ele, mă enerva crunt cît de repetitivă este „rețeta” la unele; mai ales la cele procedurale, e.g. alea despre doctori sau despre avocați, centrate pe o meserie.

    În general, cred că oamenilor le lipsește îndemînarea de a spune o poveste lungă, care urmărește o viață de om de-a lungul ei, sau multiple vieți de om care se și intersectează. Poate pentru că cei care scriu literatură (unde includem și scenariile de film, da) nu au îndemînări de antropologie culturală, sociologie, psihologie și ce-o mai fi trebuind pe lîngă.

    Ca idee, cel mai bun loc pentru vizionat seriale mi se pare la gym, ca să treacă timpul cît mă dau pe bicicleta eliptică sau pe bandă. Pot să fiu cu atenția 80% la serial, 10% la cum respir, și restul de 10% la curul tipei din față – și tot e în regulă. Ba chiar pot să pun și pauză la episod, iar cînd reiau nu-i mare bai dacă nu-mi amintesc fix toate detaliile ce-am văzut pînă atunci, că oricum îs nesemnificative.

    Am să mă uit la The Wire doar dacă am să rămîn fără alte materiale. Momentan House M.D. reușește să mă calce pe nervi, ceea ce-i bine, că s-ar putea să-mi bag picioarele în el după doar 3 sezoane vizionate. Mai rămîne Criminal Minds, care nu mă enervează, doar începe să mă plictisească ca rețetă. Deci ..

  4. Eu cred că dimpotrivă, serialele au potențialul de a dezvolta mult mai bine anumite fire, portrete sau narațiuni, dat fiind că filmele trebuie să înghesuie totul în 2-3 ore. Doar că multe dintre ele sunt într-adevăr o apă și-un pământ, iar altele au o poveste care le menține captivante doar în prima serie (așa-zisul „sezon”, care de fapt înseamnă cu totul altceva în limba română), pentru că atât aveau scriitorii la origine, o idee pentru prima serie, după care, odată cu succesul, îl lungesc ca pe o ciorbă fără gust.

    Revenind însă la The Wire, ăsta e dintr-o cu totul altă categorie. Știu că se spune că la pomul lăudat să nu mergi cu sacul, dar uite câteva titluri de recenzii ale utilizatorilor de pe IMDb (user reviews) – doar titlurile:

    Incredible!

    As good as everyone says it is!

    Fantastic

    Doesn’t get better than this

    Most compelling TV show

    Captivating storyline with too many great dramatic performances to mention

    It lives up to the hype

    Like a great novel

    Simply amazing in every sense

    A strong cantidate for the greatest TV series of all time.

    TV Perfection

    Great story, superb acting, perfect casting, and top notch directing.

    Heartbreakingly Brilliant

    Why The Wire is one of the greatest television shows of all time

    It’s as good as they say

    12 out of 10

    This is not a show, it is a piece of Art

    Forget „Oz” and „The Sopranos;” THIS is HBO’s masterpiece!!!

    King of the hill

    Brilliant drama series

    The greatest Tv Show in history

    The greatest of all time

    An American Masterpiece: The Single Greatest Narrative of Our Generation

    Best show I’ve ever seen.

    A Compelling and Riveting Drama

    Consider it more of a TV „book” than a TV „show”.

    The hyperbole is entirely justified

    How To Do A Series The Right Way

    The Best Show on TV. Period.

    Outstanding – the benchmark for modern TV

    Filling the void,and then some!

    A truly exceptional work of art

    Most well thought out show I have seen

    Slow makes the show

    Best Characterisation

    Still Incredible

    The best show ever made

    Television at its peak, seminal work

    To the writers, filmmakers and actors – Thank you for The Wire

    The Absolute Greatest Crime Drama on Television

    Best. Show. Ever.

    One Of The Greatest Television Shows Of All Time. An Excellent, Powerful And Unforgettable TV Classic.

    A Masterpiece

    The Wire has ruined TV for me.

    Fuming i can’t give it a 12

    „Without a doubt the very very best TV series from 1-5 i have had the joy to watch in my 46yrs on planet Earth.

    If you haven’t seen it, do so before you die.

    I have nothing more to add”

    A lifetime experience

    the greatness of the Wire

    Goat

    Awesome!

    wow, Wow, WOW!!!!!!!

    This show made me hate TV, because it transcends it.

    The TV event of a life time

    What more praise can I add?

    Glad to have lived and watched The Wire

    The greatest thing put on film

    Extraordinarily Literate, Brilliantly Engrossing

  5. Și pentru că ai menționat că crezi că „oamenilor le lipsește îndemînarea de a spune o poveste lungă, care urmărește o viață de om de-a lungul ei, sau multiple vieți de om care se și intersectează”, iată recenzia corespunzătoare ultimului titlu de mai sus:

    I’d heard about The Wire and, in an off-moment, ordered the first DVD of Season 1 from a rental agency several months ago. It sat on my shelf for a week before I turned on the first episode while working out on my rowing machine. I found it complicated and difficult to follow because of the noise from the rower, so I waited until the evening and powered it up on my high power surround sound setup. Soon, I was enthralled. Before long, I was addicted. After the third episode, I told my wife, „We have to watch this together,” and restarted at episode 1. Last night we completed the final episode of the final season, having watched every episode. As a university professor who’s worked with drug addicts, was once an Honors English major at Cornell, and is a film fanatic, let me be blunt, because there is little I could add about The Wire that has not already been said.

    If you are literate, educated, and an intelligent consumer of fine drama; If you have the patience to read great novels, and derive great joy from the way great writers can interweave many characters and themes, arriving at a point of convergence with perfect timing and coherence; If you want to watch a show where EVERY character is portrayed brilliantly, and no character fails to surprise and delight with the depth and uniqueness of the writing; THIS is the one show you must see, from beginning to end. The quality, compared to anything else I have seen, is staggering.

    You must invest the time. You may need to get a few episodes in before you become hooked. But trust me…you will be rewarded.

    As a cinematic achievement, I actually rate this show above The Godfather Trilogy.

  6. Apropo de recenzii, am ajuns la următoarea înțelepciune (de fapt o opinie personală, dar na):

    La recenzii e foarte important să înțelegi ce a vrut autorul să transmită, de pe ce poziții vine, care e contextul lui personal, și cum pricepe el lumea în general. Asta e mare problemă la recenziile „de masă”, cum ar fi IMDb, pentru că citești niște păreristică emisă de Nimenel Aburel, care are niște ideații și fixații de care habar n-ai, și care-i poate și mai prost ca tine. Dar el „dă note” și are opinii.

    Nu mă refer la serialul menționat dinsus, e mai mult o remarcă generalistă. Ajung la concluzia că cel mai sigur este să citești fugitiv 2-4 opinii mai informate, cît să te asiguri că nu urmează să consumi o mizerie, iar în rest Dumnezeu cu mila, în timpul folosit ca să citești despre, mai bine consumi .. obiectul discuției. Măcar cît să descoperi pe puterile proprii că e o mizerie (sau, dimpotrivă, un diamant).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *